Miss Essay

1478 Words6 Pages
Angoasa si culpabilitate din perspectiva psihanalitica Facem fata temerilor noastre si sentimentului de culpabilitate? Multe dintre sentimentele de culpabilitate pe care omul le resimte nu se bazeaza pe nicio vina reala, ci ele sunt expresia unei utopii si a unei lipse de incredere in sine. Pe de-o parte, acestia se simt vinovati pentru ca propriul lor Supraeu ii acuza. Ei au interiorizat, intr-o asemenea masura, anumite evenimente imorale, nepermise, incat nu se pot elibera de ele decat printr-un sentiment de culpabilitate. Pe de alta parte, se simt vinovati atunci cand nu ajung sa satisfaca asteptarile celuilalt, ale partenerului de viata, ale prietenilor, etc. De asemenea, se autocondamna pentru sentimentele de ura si de invidie. Ei se pedepsesc prin sentimentele de culpabilitate, cand percep, in ei insisi, agresiuni si stari de frica. Fiind un sentiment neplacut, omul a dezvoltat numeroase mecanisme pentru a se apara de acesta. Unul dintre aceste mecanisme consta in refularea culpabilitatii. Facand apel la informatiile pe care psihanalistul Sigmund Freud le furnizeaza in lucrarile sale, refularea este cunoscuta ca fiind un mecanism de respingere a pulsiunilor inconstiente; pulsiunea nu dispare, ci ramane in inconstient pana gaseste o modalitate de manifestare. In urma refularii apar manii repetitive, frica, iritare si incapatanare. Pierderea simtului real al culpabilitati este asociat cu pierderea umanitatii. Scriitorul german Joseph von Görres afirma ca atunci „cand omul nu mai prinde posibilitatea de a fi vinovat, el nu mai prinde nici profunzimea esentiala a existentei lui, specificitatea sa si ceea ce o caracterizeaza, libertatea si responsabilitatea sa”. Astfel, omul nu mai constientizeaza raul in el „ca pe o constiinta rea”, ci doar ca pe o frica difuză sau ca pe o depresie, asemanatoare unei „distonii

More about Miss Essay

Open Document